Cand iti este dor esti ca un munte peste care nu mai ploua si din inima caruia curge un rau. Nu sti unde ajunge apa ta, fara ploaie nu mai ai de unde sa o dai, dar, nu trece o clipa in care izvorul sa sece. Cand timpul tau se va implini vei ramane doar tu, vei fi doar o informatie pe niste harti uitate cine stie pe unde iar cu putin noroc poate va aparea o legenda despre tine. O legenda in care se spune cine ai fost o data si ce ai facut tu pentru cei care te-au inconjurat si cam atat. Paradoxul este ca desi nu ploua am apa pe care trebuie sa o dau. Singura mea explicatie ar fi ca cineva o pune acolo si tot mie imi ramane rasplata.
De la inaltimea la care esti vei vedea in jurul tau ceilalti munti. Vei vedea ca ei au parte de ploaie, sunt acoperiti de paduri care ii feresc de arsita soarelui si unii au privilegiul ca marea sa le scalde picioarele. Te gandesti ca daca nu vor pretui ce au acum vor ajunge ca tine. Defapt sti asta. Desi nu sti daca ploaia iti va mai mangaia trupul speri totusi ca va veni. Soarele este parca mai bland cu tine, mai bate vantul iar noaptea o petreci in compania lunii.
Tot ce iti ramane de facut este sa stai drept, sa le primesti pe toate asa cum vin si sa dai totul inainte ca izvorul tau sa sece. Trebuie sa fi constient ca odata si odata va veni si timpul in care vei fi uitat, legendele vor fi uitate si ele si vei deveni cenusa.
Sper sa nu va daramati singuri cand inca mai aveti ceva de dat celorlalti, sper sa fiti constienti ca nu puteti sa va impotriviti celui care v-a ridicat fruntile deasupra norilor si mai sper ca o sa implinesc toate sarcinile care mi-au fost incredintate.
De la inaltimea la care esti vei vedea in jurul tau ceilalti munti. Vei vedea ca ei au parte de ploaie, sunt acoperiti de paduri care ii feresc de arsita soarelui si unii au privilegiul ca marea sa le scalde picioarele. Te gandesti ca daca nu vor pretui ce au acum vor ajunge ca tine. Defapt sti asta. Desi nu sti daca ploaia iti va mai mangaia trupul speri totusi ca va veni. Soarele este parca mai bland cu tine, mai bate vantul iar noaptea o petreci in compania lunii.
Tot ce iti ramane de facut este sa stai drept, sa le primesti pe toate asa cum vin si sa dai totul inainte ca izvorul tau sa sece. Trebuie sa fi constient ca odata si odata va veni si timpul in care vei fi uitat, legendele vor fi uitate si ele si vei deveni cenusa.
Sper sa nu va daramati singuri cand inca mai aveti ceva de dat celorlalti, sper sa fiti constienti ca nu puteti sa va impotriviti celui care v-a ridicat fruntile deasupra norilor si mai sper ca o sa implinesc toate sarcinile care mi-au fost incredintate.
Un comentariu:
Frumos scris ....
Trimiteți un comentariu