clisee..

Toate se repeta. Visele sunt la fel, sentimentele se succed unele pe altele dar sunt mereu aceleasi, lupta cu sine este mereu pierduta, dorintele nu se schimba. Viata este un amestec de bucurii, tristeti, lumini, umbre, parfumuri, culori, muzica, furtuni si perioade de acalmie. Uneori te separi de toate acestea si le observi.
Ori esti blocat ori nu te poti opri. Te ia valul si te poarta unde nu te astepti, te lasa inert pe un mal necunoscut, iti revii si te gandesti sa iti faci un adapost pentru noaptea care se apropie urmand ca a doua zi sa iti continui drumul.
Suflet nomad, strain, pustiu. Culegi nectarul zilelor, asculti muzica pe care o lasa in tine fiecare nou orizont, pe harta vietii lasi florile drept reper si tot ce ramane in urma ta este iscalitura efemera a pasilor in praful drumului nesfarsit.
In toata aceasta calatorie fara destinatie atingi si schimbi cursul altor suflete. Uneori altii schimba cursul tau. Nu te poti impotrivi si rare ori poti schimba ceva care nu face decat sa intarzie sau sa devieze de la curs lucrurile deja stabilite.
Cu greu am acceptat ideea ca tot ce am este clipa si in consecinta am ingrosat randurile celor care au vrut sa isi schimbe destinul, contribuind fireste cu esecul meu.
Am ajuns un amestec de clipe, soapte, ganduri, liniste care dureaza cat sta geana pe geana si hazard.
Aleg de acum zambetele si micile bucurii, caut un petec de cer pentru odihna ochilor mei, culeg roade din pomul interzis si imi potolesc setea cu roua fiecarui inceput de zi.

one last wish....

Cand iti este dor esti ca un munte peste care nu mai ploua si din inima caruia curge un rau. Nu sti unde ajunge apa ta, fara ploaie nu mai ai de unde sa o dai, dar, nu trece o clipa in care izvorul sa sece. Cand timpul tau se va implini vei ramane doar tu, vei fi doar o informatie pe niste harti uitate cine stie pe unde iar cu putin noroc poate va aparea o legenda despre tine. O legenda in care se spune cine ai fost o data si ce ai facut tu pentru cei care te-au inconjurat si cam atat. Paradoxul este ca desi nu ploua am apa pe care trebuie sa o dau. Singura mea explicatie ar fi ca cineva o pune acolo si tot mie imi ramane rasplata.
De la inaltimea la care esti vei vedea in jurul tau ceilalti munti. Vei vedea ca ei au parte de ploaie, sunt acoperiti de paduri care ii feresc de arsita soarelui si unii au privilegiul ca marea sa le scalde picioarele. Te gandesti ca daca nu vor pretui ce au acum vor ajunge ca tine. Defapt sti asta. Desi nu sti daca ploaia iti va mai mangaia trupul speri totusi ca va veni. Soarele este parca mai bland cu tine, mai bate vantul iar noaptea o petreci in compania lunii.
Tot ce iti ramane de facut este sa stai drept, sa le primesti pe toate asa cum vin si sa dai totul inainte ca izvorul tau sa sece. Trebuie sa fi constient ca odata si odata va veni si timpul in care vei fi uitat, legendele vor fi uitate si ele si vei deveni cenusa.
Sper sa nu va daramati singuri cand inca mai aveti ceva de dat celorlalti, sper sa fiti constienti ca nu puteti sa va impotriviti celui care v-a ridicat fruntile deasupra norilor si mai sper ca o sa implinesc toate sarcinile care mi-au fost incredintate.

Panta rhei

Lasi urme pe nisipurile de aur ce curg din clepsidra mea. Acolo, departe de mine, in leaganul civilizatiei, valurile ce m-au scaldat o data sterg urmele pasilor tai. Inchis in turnul meu, care odinioara era centrul universului, ma gandesc acum doar la nisipul care a mai ramas si la ce voi face cu el. Am obosit si nu mai fac fata potopului de ganduri. Singura mea hrana sunt gandurile mumificate ale altora stranse intre niste coperti.
Chiar daca nu mai am nimic acum tot nu consider ca am trait degeaba. Marturie sta dorul pe care inca il port si faptul ca iubesc inca. Poti iubi si daca nu mai ai nimic. Este ceva ce nu pot eu alege si nu pot controla.
Nu imi pasa se ce se va spune, accept orice obiectie, repros, critica, ironie, intrebare. Ca sa iubesti pe cineva nu trebuie sa primesti o rasplata.
Sa sti ca inca conteaza.
Cand ajungi sa lasi la o parte mandria, sa recunosti ca nu este celalalt de vina, abia atunci ai inceput sa schimbi ceva. Sa iti doresti si sa speri, sa gasesti o cale, o solutie, sa nu mai spui niciodata ca ai facut tot ce ai putut si nu ai reusit.
Iubirea sa-ti fie calauza si far, apa cand iti este sete, sfetnic drept, lumina in intuneric, camarad de nadejde si vant in panze. Sa-ti fie o cauza pentru care sa mergi pana la capatul pamantului, aerul pe care il respiri si viata pe care o traiesti. Sa ai curajul sa spui ca iubesti chiar si atunci cand toate sunt impotriva ta. Orice poate contribui la reusita. Ai incredere in tine si asta te va ajuta sa ajungi la capatul drumului. Ridica-te doar o data in plus fata de cate ori cazi. Canta, rade, zambeste, plange, scrie, alearga, curgi, arde, asteapta, aminteste-ti, citeste, zboara, bucura-te, si uita tot ce nu este bun pentru tine. Nu uita cine esti si cine ai fost. Spune acum te iubesc. Maine nu exista.
Sa fi ca ploaia si sa ai ca si ea forta din ceruri, dar, sa uzi o campie, sa faci o samanta sa incolteasca, sa rasplatesti o fantana, sa deschizi o floare, sa alini setea cuiva inainte sa te intoarci de unde ai venit.
Sa fi visul cuiva asa cum marea este visul fluviului.

Elysium

We will meet again, but not yet. Not yet.