miercuri, 9 iunie 2010

pagini albe

Iau viata de la inceput in fiecare zi.
Asadar zilnic la planseta cu schite. Desenezi si stergi pana cand incepi sa vezi cate ceva. A doua zi o iei de la capat si desenezi. Pui plansa de ieri langa cea de azi ca sa te inspiri si uneori merge, alteori nu intelegi nimica din ce ai desenat ieri. Nu-i nici un bai ca poate este buna poimaine. Gresit.
Totusi evoluezi, mana ta deseneaza mai sigura si nu mai faci atatea stersaturi si uneori chiar iese ceva frumos. Cand crezi ca treaba merege foarte bine faci greseli si te miri de ce nu-i bun desenul.
Stiu ca ma repet dar vreau sa intelegeti ca nu eu am ales sa ma trezesc zilnic la planseta, cu creionul in mana si cu plansa alba in fata. Ca accesoriu suplimentar al intregului peisaj am si un ceas plasat cu maiestrie, tot de cel care m-a pricopsit cu creionul, ca de fiecare data cand ridic ochii de la plansa sa il pot vedea. Degeaba inchid ochi ca sa nu-l vad pentru ca ceasornicarul l-a inzestrat cu un tic-tac care se aude tot mai tare daca nu stau cu ochii in foaia mea.
''Multumesc'' celui care imi face alegerile pentru grija si il compatimesc pe saracul ceasornicar pentru ca toata ziua face ceasuri. Oare el cate are in atelierul lui?
Sunt recunoscator insa pentru ca eu am numai un ceas, pot sa imi aleg ce voi desena, nu ma intereseaza de foi si de creioane si de multe altele, pentru faptul ca am primit puterea sa creez ceva si pentru faptul ca nu se supara creatorul ca uneori am predat plansa fara ca sa fi sternut nimica pe ea.
In trecut desenam cu usurinta pentru ca aveam inspiratie si vointa de a reusi, de a face lucruri frumoase si care erau apreciate. Aveam si pentru cine le face si nu reuseam uneori sa le fac pe cum era nevoie de ele. Am vrut sa desenz lumea si am facut mii de schite pe care le faceam si cu ochii inchisi. Aveam curajul sa tin lumea in loc ca sa o pot cuprinde in plansele mele.
A venit insa clipa cand am renuntat la inspiratie si am lasat la o parte totul aducand in urma mea doar durere si agonie. Am distrus tot ce am creat pana atunci cu un singur desen.
Un timp am predat plansa goala pentru ca imi era groaza sa desenz ceva insa cu trecerea timpului am luat iar creionul si am mazgalit una alta.
Acum desenez cu deznadejde, inrobit de creionul si plansa mea, am consumat deja un munte de gume de sters, ochii imi ard, mainile mele sunt rupte dar continui sa desenez indiferent cat este de greu si cat doare de tare. O sa sterg cat va fi nevoie pentru ca ceeace voi creea de acum in colo sa depaseasca trecutul si sa se adune atatea desene incat cele urate sa nu se mai vada niciodata. Nu ma mai uit la ceas si ma bucur ca plansa mea se intinde cat vreau eu sa desenez.
Menirea mea este sa astern lucruri frumoase pe planse si voi desena pana cand o voi primi pe ultima.

Nu poti sterge in plansa de ieri si nu poti desena in cea de maine deoarece creionul nu lasa urme decat in cea de azi.

6 comentarii:

Ramo spunea...

interesant punct de vedere ...

Dany spunea...

Frumos scris, dar fiecare cu ceasul lui, cu creionul lui, cu plansa lui... sper ca ramane asa...

Anonim spunea...

Da...este interesant ...dar de ce e interesant punctul lui de vedere ? Eu cred ca...pentru ca a pus suflet in ce a scris..;) parerea mea !
Te straduiesti din sarputeri sa desenezi frummos..adica te straduiesti sa dai tot ce e mai bun din tine in tot ceea ce faci..prea crezi in perfectionism ,poate ai prea multa stima pentru tine (nu asta vreau sa scriu). Asta te oboseste,asta iti frange mainile ,de asta te simti ca o trestie franta . Dar ..surpriza...cand sunt slab atunci sunt tare !!!! nu eu am spus-o,altii inaintea mea a spus-o ! poate daca ,ai incerca macar sa fii mai iertator cu greselile tale,poate daca nu ai regreta pierderea gumelor de sters,in fond tu le-ai cumparat pe ele,nu ele pe tine..atunci ai uita putin de tine,iar cu coada ochilor vei incepe sa vezi in jurul tau ,cunoscuti sau necunoscuti , alte trestii mult mai frante ca tine ,semenii tai plini de griji si de necazuri adevarate ,bolnavi,descurajati cu adevarat,oameni care sunt in pragul nebuniei sau al sinuciderii,oamenii proscrisi ....
Cineva ,odata ,a venit in lumea noastra ,nu sa zdrobeasca trestiile frante ci sa le intareasca,sa le incurajeze,iar noi putem fi mainile si gura Lui ..sa ridicam alti semeni mai slabi decat noi! ASTAZI,nu ieri si nu maine,intinde mana unuia de genul ...Cu respect si scuzele de rigoare pentru greselile mele de ortografie !

Anonim spunea...

Da.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
pandhora spunea...

"Nu poti sterge in plansa de ieri si nu poti desena in cea de maine deoarece creionul nu lasa urme decat in cea de azi..."

imi place mult fraza asta...creioneaza atat de clar prezentul pe care nu-l traim 100% gandind la viitor si regretand una-alta din trecut...
si totusi...aceasta glisare in trecut si viitor ne face ce suntem...adica oameni...altfel am fi niste roboti programati sa traiasca doar la timpul prezent...