...

ephemera

Viata se desfasoara in intervalul marcat de cele doua simboluri ce strajuiesc alfabetul grec. Undeva, brusc incepe totul, continua si se termina. Nu prea avem alte obtiuni. Daca nu ne supunem suntem avertizati prin diverse metode inventate de creator si daca nici atunci nu ne cumintim atunci ne trezim langa ultimul simbol intr-o clipa.
Eu nu prea cred in locul situat undeva la inaltime pe care ni-l promit clericii si nici cel de sub scoarta terestra nu ma prea impresioneaza. Cica este cald acolo. Tare am impresia ca suntem scosi din priza si cam atat.
Mai inclin sa cred ca cineva scrie scenariile noastre. Probabil ca sunt mai multi .. nush cum sa le zic .. ''scenaristi'' pentru ca unii nu prea au imaginatie daca ma uit la viata altor persoane. Sper ca al meu a avut chef de lucru in ziua cand a scris si ca a plecat spre seara acasa. Asta in cazul in care si acolo unde se scriu se masoara cumava timpul.
Mai stiu ca avem si fraze ca in clasele mici, in care lipsesc cuvinte sau propozitii, iar locurile goale trebuiesc completate de noi. Spun asta ca sa ii reduc la tacere pe cei care cred ca destinul ni-l facem singuri sau il putem modifica.
Pe masura parcurgem intervalul mentionat mai sus realizam ca timpul ramas devine tot mai pretios si ne dam silinta sa il folosim cu chibzuinta, sa il pretuim. Uneori reusim. Sunt atat de putine situatiile care merita investia pretiosului capital si sunt atat de multe in care il irosim. Probabil ca asta ar fi o formula pentru o viata fericita. Ati avut vre-o data senzatia de faliment? Eu da. M-am ales in schimb cu experienta si poate ca facand greseli multe intr-o perioada relativ scurta de timp m-a ajutat sa salvez o gramada din pretiosul timp pe care il mai am la dispozitie. Pretul platit de mine a fost acesta.
Asa ca invatati sa investiti in ce merita pentru ca perioada dintr-e cele doua certificate dureaza extrem de putin raportat la scara la care se misca lucrurile.
Nu le putem calcula pe toate, nu vom fi niciodata pregatiti, nu vom avea niciodata destul curaj asa ca depinde de cum improvizam uneori, depinde de noroc si de riscul asumat.
Tot ce ne ramane de facut este sa marcam cu puncte linia pe care mergem, sa insemnam lucruri minunate cum ar fi un sarut, un zambet, o lacrima de bucurie, o reusita. Sunt atat de frumoase si dureaza atat de putin. Tot ce este minunat dureaza putin de fapt. Daca nu aveti puncte pe linie puneti de acum in colo. Daca tot dureaza o clipa macar sa fie multe. Nu insemn lucrurile triste sau esecurile. Acestea din urma raman ca o diferenta evidentiata prin spatiul dintre puncte si cu siguranta este destul.
Sper sa nu sune ca un sfat postarea asta si daca o singura persoana are ceva foloase de pe urma ei inseamna ca si-a atins scopul.
Ma duc sa mai pun niste puncte pana se lasa seara pentru ca azi am cam putine.