printre picaturi

Scriu ploii un fagment in semn de multumire pentru ca muzica stropilor ei face ca linistea mea sa fie perfecta. Picatura cu picatura o ascult, si de o vreme incep sa inteleg ce imi spune. Ropotul ei imi vindeca nervii zdrentuiti de trecerea timpului, imi alunga gandurile pe care nu vreau sa le mai aud si face ca fruntea mea sa para cu mult mai tanara. Doamne cata nevoie aveam de ploaie, si cata sete de linistea ce numai ploaia o poate aduce, de linistea pe care o lasa dupa ce iti spala sufletul. Forta ei ma umple de energie si imi pune la indemana curajul lasat cinestie pe unde, imi aminteste de vointa mea si de misiunea pe care o am de indeplinit aici pe planeta asta albastra. Imi intareste convingerea ca exista viata si ca aceasta isi urmeaza cursul.
Ploaia seamna foarte bine cu viata noastra, uneori linistita, alteori ca o furtuna, dar la o anumita perioada de timp apare si curcubeul, asta ca sa existe si o pata de culoare si sa nu fie numai gri.
Ce bine ca lacrimile cerului nu sunt amare ci dulci, pline de bucurie si dragoste, pentru ca este singura explicateie pe care o am la felul cum izbesc pamantul si se spulbera doar pentru a sustine viata.
Ploaia este singurl meu sentiment.

dincolo de trecut

Candva, demult, ai fost intreaga lume pentru cineva prin simplul fapt ca acel cineva era intreaga lume pentru tine. In acel moment lumile s-au unit si a devenit una singura, o lume fara griji, cu bucurii si lucruri frumoase indiferent de greutatile care erau. Ca in orice poveste perfecta, trebuie sa se intample ceva ca totul sa se prabuseasca. Si daca este din cauza ta cu atat mai rau. Ajungi o vreme sa bantui printre ruine cautandu-l pe celalalt si de fiecare data cand il zaresti alergi inspre el dar cand ajungi nu mai este acolo. Pe masura ce trece timpul realizezi ca nu produci decat frica si durere, ca tot ce vezi nu mai poti atinge si treci prin tot fara ca sa mai poti misca ceva. Cel mai greu devi constient de faptul ca nu esti altceva decat o fantoma si ca defapt ai murit demult, prins sub ruine vietii tale atunci cand ea s-a prabusit. Ceva nu te lasa sa pleci dar nici nu are puterea sa te aduca inapoi. Nici macar timpul nu poate vindeca asta.

fragmente

...uneori se intampla lucruri, alteori le determinam noi, unele ne convin altele nu... cateodata gresim, alteori se greseste fata de noi...iertam, nu suntem iertati, suntem iertati si nu iertam... suferim si cand suntem ajutati credem ca nu este adevarat si facem la randul nostru sa sufere pe altii... cand ne dam seama de raul facut suferim si mai tare... iubim, pierdem, invatam din asta... pregatiti incepem iar ceva... si vine randul nostru sa o incasam... o incasam devenim mai rai sau mai buni... trist este ca unele greseli nu se pot plati... ii auzi pe unii: traieste-ti viata ca este frumoasa, doua zile mai tarziu ii vezi pe sfatitorii tai la pamant... suisuri si coborasuri... lacrimi, zambete, bucurii, lucruri triste... apa si foc, noapte si zi... una dupa alta trec clipele, secundarul inainteaza pe cadran rontaind secunda dupa secunda... rar sunt cei care si aplica sfaturile pe care le dau... usor sa zici greu sa faci cand esti in cauza... ce bine ar fi sa fim ca timpul, sa nu cunoastem mila... sa trecem si gata...

fara titlu

Arde-ma focule,
Sufla-ma vantule.
Sterge-ma valule,
Ia-ma pamantule.

Uita-ma timpule,
Lasa-ma gandule.
Ucide-ma dorule,
Iarta-ma cerule.

Ramaneti dorintelor,
Incremeniti cuvintelor.
Incetati viselor,
Amutiti soaptelor.

Du-ma luntrasule,
Trece-ma apele.
Tine-ti monezile,
Creste-ti gramezile.

Lumea departe.
Sperantele moarte.
Scriu stelelor.
Raman umbrelor.

pagini albe

Iau viata de la inceput in fiecare zi.
Asadar zilnic la planseta cu schite. Desenezi si stergi pana cand incepi sa vezi cate ceva. A doua zi o iei de la capat si desenezi. Pui plansa de ieri langa cea de azi ca sa te inspiri si uneori merge, alteori nu intelegi nimica din ce ai desenat ieri. Nu-i nici un bai ca poate este buna poimaine. Gresit.
Totusi evoluezi, mana ta deseneaza mai sigura si nu mai faci atatea stersaturi si uneori chiar iese ceva frumos. Cand crezi ca treaba merege foarte bine faci greseli si te miri de ce nu-i bun desenul.
Stiu ca ma repet dar vreau sa intelegeti ca nu eu am ales sa ma trezesc zilnic la planseta, cu creionul in mana si cu plansa alba in fata. Ca accesoriu suplimentar al intregului peisaj am si un ceas plasat cu maiestrie, tot de cel care m-a pricopsit cu creionul, ca de fiecare data cand ridic ochii de la plansa sa il pot vedea. Degeaba inchid ochi ca sa nu-l vad pentru ca ceasornicarul l-a inzestrat cu un tic-tac care se aude tot mai tare daca nu stau cu ochii in foaia mea.
''Multumesc'' celui care imi face alegerile pentru grija si il compatimesc pe saracul ceasornicar pentru ca toata ziua face ceasuri. Oare el cate are in atelierul lui?
Sunt recunoscator insa pentru ca eu am numai un ceas, pot sa imi aleg ce voi desena, nu ma intereseaza de foi si de creioane si de multe altele, pentru faptul ca am primit puterea sa creez ceva si pentru faptul ca nu se supara creatorul ca uneori am predat plansa fara ca sa fi sternut nimica pe ea.
In trecut desenam cu usurinta pentru ca aveam inspiratie si vointa de a reusi, de a face lucruri frumoase si care erau apreciate. Aveam si pentru cine le face si nu reuseam uneori sa le fac pe cum era nevoie de ele. Am vrut sa desenz lumea si am facut mii de schite pe care le faceam si cu ochii inchisi. Aveam curajul sa tin lumea in loc ca sa o pot cuprinde in plansele mele.
A venit insa clipa cand am renuntat la inspiratie si am lasat la o parte totul aducand in urma mea doar durere si agonie. Am distrus tot ce am creat pana atunci cu un singur desen.
Un timp am predat plansa goala pentru ca imi era groaza sa desenz ceva insa cu trecerea timpului am luat iar creionul si am mazgalit una alta.
Acum desenez cu deznadejde, inrobit de creionul si plansa mea, am consumat deja un munte de gume de sters, ochii imi ard, mainile mele sunt rupte dar continui sa desenez indiferent cat este de greu si cat doare de tare. O sa sterg cat va fi nevoie pentru ca ceeace voi creea de acum in colo sa depaseasca trecutul si sa se adune atatea desene incat cele urate sa nu se mai vada niciodata. Nu ma mai uit la ceas si ma bucur ca plansa mea se intinde cat vreau eu sa desenez.
Menirea mea este sa astern lucruri frumoase pe planse si voi desena pana cand o voi primi pe ultima.

Nu poti sterge in plansa de ieri si nu poti desena in cea de maine deoarece creionul nu lasa urme decat in cea de azi.