prin ploaie

apus de soare

Cu capul in nori ...

Alt fel de clipe .

Am gasit o cale de a spune cate ceva, si de ceva vreme am adunat material.

Incet incet o sa il scot la lumina .

Tot ce postez este creatia mea.

patria

Dimineata zilei de marti a acestei saptamani a inceput pentru mine un pic mai tarziu. M-am imbracat anevoie, cotrobaind dupa piesele de vestimentatie trebuincioase, sorbind intre timp, pe furis, din cafeaua fratelui meu lasata nesupravegheata pe masa. Aroma ei inconfundabila, care reaminteste ca vine din tara cetatii eterne, face ca privirea mea sa focuseze asemeni unui obiectiv foto cautand ultimele obiecte necesare. Zic servus la fratele meu, imi iau genta si ies pe usa.
Pe strada lumea circula ca un furnicar si incet ma trezsc la realitate.
Ajung la birou, arunc undeva pe hol geanta si dupa ce dau mana cu colegul meu, care era mult mai adormit ca mine, stabilim urmatoarea etapa a zilei. Luam cu noi echipamentele si tehnica necesara deplasarii si ne urnim incet spre tomobil. Acesta astepta cuminte parcat langa ghereta de culoare portocalie ( care de cate ori o vad ma face sa ii ''binecuvantez'' pe alesii nostrii) unde ne bem de obicei cafeaua. Ma aprovizionez de acolo cu un energizant de culoare fosforescenta pe care scrie : ''we give power like hell'' sau ceva de genul si pornim la drum.
Dupa ce iesim din municipiu si intram in zona de deal drumul incepe sa fie presarat cu curbe tot mai dese ce ma duc cu gandul la jocurile de pe calculator cu masini. Ajungem la destinatie si dupa ce ne intalnim cu ''calauza'' incepem munca. Pentru cei care nu stiu cu ce ma ocup va zic acuma ca sunt topograf.
Pe la amiaz caldura ajunge la apogeu si ne ingreuneaza intr-o oarecare masura inaintarea dar spre sfarsitul zilei se mai linisteste lasand loc, fara tragere de inima, amurgului care vine ca un balsam peste o arsura.
Seara la masa discutam de toate abordand subiecte tipic masculine cum ar fi politica, sport si femei. Toate subiectele sunt sustinute pe fondul stimulentelor care se afla in sticle, unele patratoase ca cea a batranului Jack, unele cu continut blond sau ca cea obeza cu gatul lung, de pe meleagurile noastre, pe fundul careia sta scufundata o para mai ceva ca epava titanicului pe fundul marii.
     In intunericul de catran care ne-a luat prin surprindere ne fiind atenti din cauza celor descrise un pic mai sus, de dupa versantul unui deal mai inalt rasare luna. Prima data apare timid, ca o raza de lumina care creste aproape vazand cu ochii, transformandu-se incet intr-o nestemata incandescenta incrustata in umarul dealului aruncand pretutindeni o lumina puternica de culoare alb galbuie. Au amutit pana si cei din partea locului si impreuna cu ei eu si colegul meu asistam in tacere la spectacolul efemer pe care natura ni-l ofera ca pe un fel de piesa de rezistenta.
Aproape de miezul noptii suntem escortati spre locul unde o sa dormim. Ajungem la o cabana din apropiere situata la liziera unei paduri. Dupa ce au plecat cei care ne-au predat cabana am scos pe terasa niste scaune, unde in tihna si liniste la lumina anemica a unui bec alimentat de o baterie imensa de masina ne-am terminat ce a mai ramas din bere, povestind diverse si schitand planul ce urma sa il punem in aplicare a doua zi. Am adormit violent si pana ce ceasul meu biologic sa imi dea desteptarea la sapte dimineata nu m-am miscat.
Dimineata cobor scarile facute parca cu economie, cautand prin dulapurile din bucatarie. Gasesc repede substanta cautata care ma astepta cuminte intr-o punga maronie sigilata si pe care nu imi mai amintesc ce scrie. Aprind un ochi la aragaz si un minut mai tarziu pun cateva linguri din punga in apa care incepuse sa fiarba. Torn continutul in doua cani mici de lut gasite in timp ce cautam dupa cafea si duc una colegului meu care inca dormea. Rasaritul ne prinde in balconul cabanei si contribuie si el la alungarea somnului. Racoarea diminetii ajutatata de razele soarelui face si mai vizibil aburul ce se ridica din cafea ca fumul unei jertfe.
Un sfert de ora mai tarziu coboram din balcon si de pe terasa cabanei ne uitam cu nesat, ca niste copii, la un vecin care, echipat cu o palarie cu voal si inarmat cu un obiect cilindric terminat cu un con din capatul caruia iesea fum ca din craterul unui minivulcan, scotea din stupi ramele cu faguri curatand cu o perie fina abinele amortite care semanau izbitor cu mine si colegul meu. Apoi aseza cu grija ramele intr-o roaba vopsita intr-un verde crud si adaptata special transportului pretiosului produs pana la locul unde urma sa il stoarca de pe faguri.
Zgomotul crescand al motorul masinii care venea dupa noi ne aduce inapoi de pe taramurile cu vise.
Dupa un mic dejun copios incepem ultima ofensiva asupra teritoriilor ce au ramas necucerite din ziua precedenta.
Ziua se scurge incet si dupa masa ne luam ramas bun de la gazde pornind pe drumul hipnotizant ajungand iar in jungla de beton cu semafoare din 30 in 30 de metri, reguli peste reguli si atentionari in toate nuantele posibile de galben..
Morala: in tara noastra mai sunt locuri unde cetatenii habar nu au ce este criza.

...

ephemera

Viata se desfasoara in intervalul marcat de cele doua simboluri ce strajuiesc alfabetul grec. Undeva, brusc incepe totul, continua si se termina. Nu prea avem alte obtiuni. Daca nu ne supunem suntem avertizati prin diverse metode inventate de creator si daca nici atunci nu ne cumintim atunci ne trezim langa ultimul simbol intr-o clipa.
Eu nu prea cred in locul situat undeva la inaltime pe care ni-l promit clericii si nici cel de sub scoarta terestra nu ma prea impresioneaza. Cica este cald acolo. Tare am impresia ca suntem scosi din priza si cam atat.
Mai inclin sa cred ca cineva scrie scenariile noastre. Probabil ca sunt mai multi .. nush cum sa le zic .. ''scenaristi'' pentru ca unii nu prea au imaginatie daca ma uit la viata altor persoane. Sper ca al meu a avut chef de lucru in ziua cand a scris si ca a plecat spre seara acasa. Asta in cazul in care si acolo unde se scriu se masoara cumava timpul.
Mai stiu ca avem si fraze ca in clasele mici, in care lipsesc cuvinte sau propozitii, iar locurile goale trebuiesc completate de noi. Spun asta ca sa ii reduc la tacere pe cei care cred ca destinul ni-l facem singuri sau il putem modifica.
Pe masura parcurgem intervalul mentionat mai sus realizam ca timpul ramas devine tot mai pretios si ne dam silinta sa il folosim cu chibzuinta, sa il pretuim. Uneori reusim. Sunt atat de putine situatiile care merita investia pretiosului capital si sunt atat de multe in care il irosim. Probabil ca asta ar fi o formula pentru o viata fericita. Ati avut vre-o data senzatia de faliment? Eu da. M-am ales in schimb cu experienta si poate ca facand greseli multe intr-o perioada relativ scurta de timp m-a ajutat sa salvez o gramada din pretiosul timp pe care il mai am la dispozitie. Pretul platit de mine a fost acesta.
Asa ca invatati sa investiti in ce merita pentru ca perioada dintr-e cele doua certificate dureaza extrem de putin raportat la scara la care se misca lucrurile.
Nu le putem calcula pe toate, nu vom fi niciodata pregatiti, nu vom avea niciodata destul curaj asa ca depinde de cum improvizam uneori, depinde de noroc si de riscul asumat.
Tot ce ne ramane de facut este sa marcam cu puncte linia pe care mergem, sa insemnam lucruri minunate cum ar fi un sarut, un zambet, o lacrima de bucurie, o reusita. Sunt atat de frumoase si dureaza atat de putin. Tot ce este minunat dureaza putin de fapt. Daca nu aveti puncte pe linie puneti de acum in colo. Daca tot dureaza o clipa macar sa fie multe. Nu insemn lucrurile triste sau esecurile. Acestea din urma raman ca o diferenta evidentiata prin spatiul dintre puncte si cu siguranta este destul.
Sper sa nu sune ca un sfat postarea asta si daca o singura persoana are ceva foloase de pe urma ei inseamna ca si-a atins scopul.
Ma duc sa mai pun niste puncte pana se lasa seara pentru ca azi am cam putine.